Background Image
Previous Page  17 / 414 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 17 / 414 Next Page
Page Background

17

Drept a Universităţii din Budapesta, „la insistenţele fruntaşilor români şi îndeosebi a episcopului

Andrei Şaguna”,

Andrei Mocioni

acceptă înaltele demnităţi de comisar suprem districţional al

Banatului şi de senator în Senatul imperial de la Viena, ca reprezentant al românilor din Banat,

alături de episcopul Andrei Şaguna, reprezentantul românilor din Transilvania, şi baronul

Nicolae Apostol de Petrino, reprezentant al românilor din Bucovina, militând cu ardoare pentru

o largă autonomie a provinciilor româneşti în cadrul imperiului habsburgic, pe baza

„pricipiului

egalităţii de drept naţional, politic, confesional şi cultural”

pentru toate popoarele imperiului,

pentru desprinderea bisericii ortodoxe române de Patriarhia sârbă de la Carloviţ şi întemeierea

Mitropoliei Transilvaniei, pentru învăţământ de toate gradele în limba română. Dintre toate

scrierile şi poziţiile politice ale lui

Andrei Mocioni

memorabile rămân Manifestul către împăratul

habsburgic pentru autonomia Banatului şi susţinerea lucrării

„Cauza limbilor şi naţionalităţilor

din Austria”

, scrisă de către prietenul şi colegul său

Vincenţiu Babeş

, dar sprijinită financiar de

Familia Mocioni pentru publicare.

Senatorul

Andrei Mocioni

organizează, la Timişoara, între 16 şi 19 noiembrie 1860,

adunarea naţională a românilor, unde el, în calitate de lider de necontestat al românilor, prezintă

documentul privind autonomia Banatului, în următorul conţinut

2

:

1. „Autonomie, adică o situaţie de neatârnare a Banatului timişan şi a Voivodinei faţă de

Ungaria.

2. Un teritor român, care să cuprindă pe cât e posibil pe toţi Românii din Banat. Acest teritor,

pentru a se evidenţia caracterul naţional să poarte denumirea de „Căpitanat român”.

3. Garantarea vieţii naţionale a poporului prin crearea de instituţiuni constituţionale, înte-

meiate pe viaţa poporului.

4. Şeful politic la Căpitanatului român să poarte titlul de „căpitan român” şi să fie român de

naştere.

5. Limba oficială în administraţia politică şi juridică a căpitanatului român să fie română.

6. Libera alegere a căpitanului român prin popor, rezervându-se confirmarea lui M. Sale,

precum şi a tuturor funcţionarilor publici, cari vor fi aleşi din trei candidaţi propuşi din partea

căpitanului.”

2

T. Botiş –

Monografia Familiei Mocioni

, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al II-lea”, 1936, p. 51

Casa Mocioni din Foeni, județul Timiș. Medalion Andrei Mocioni.