Background Image
Previous Page  8 / 350 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 8 / 350 Next Page
Page Background

7

PREFAŢĂ

ISTORIA BANATULUI ÎNTR-O NOUĂ ABORDARE

Cercetările legate de interferenţele româno-otomane – în ciuda unei anumite

tradiţii şi a unor şcoli create în marile centre academice de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj –

sunt departe de a-şi fi epuizat materia. Deceniile comuniste, prin izolarea impusă

de dictatură, au determinat în multe privinţe un recul faţă de tradiţia interbelică,

mai ales datorită imposibilităţii accesului la arhivele din Turcia. Cu toate acestea,

tradiţia nu s-a întrerupt, iar între promotorii săi cei mai valoroşi s-a aflat doamna

doctor Cristina Feneşan. Monografia

Istoria Banatului – Vilayetul Timişoara

(

1552–1716

) este rezultatul unei cercetări îndelungate şi laborioase, care a impus

abordări pluri- şi interdisciplinare de administraţie, drept, religie, geografie,

demografie, geografie istorică şi literatură. Autoarea şi-a propus şi a reuşit din plin

să acopere o lacună a istoriografiei române prin abordarea unor domenii şi

discipline conexe, întemeindu-şi cercetarea pe analiza şi prelucrarea sistematică a

unui vast material documentar inedit şi edit, aflat în arhivele şi bibliotecile din ţară

şi de peste hotare.

Efortul autoarei, specialistă de prim ordin a domeniului, s-a îndreptat spre

reconstituirea fenomenelor istorice: cucerire, organizare administrativ-militară,

administrativ-fiscală şi judecătorească, integrate peisajului antropologico-geografic

din Banat, precum şi spre rolul jucat de Islam din punctul de vedere al implantării

sale în Banat şi al culturii otomane din vilayetul Timişoara. De aceea, atenţia

cercetătoarei s-a îndreptat, în primul rând, spre aspectele şi momentele esenţiale

pentru instaurarea stăpânirii otomane şi transformarea Banatului într-o provincie

militară de graniţă cu toate obligaţiile şi servituţile sale. Se vede cum cucerirea

efectivă a Banatului, însoţită de instaurarea nemijlocită a controlului otoman, a

coincis deopotrivă cu alcătuirea unui sistem eficient de apărare şi cu aplicarea

metodelor clasice de integrare în Imperiul Otoman. Conform modelului de cucerire

otomană, se scot în evidenţă metodele clasice utilizate de cuceritor, care au constat

din recensământul fiscal (

tahrir-ivilayet

) al Banatului, islamizarea obligaţiilor

economico-fiscale şi a practicilor fiscale în cadrul promulgării cărţilor de lege

(

kanunname

), redistribuirea proprietăţilor de pământ şi a izvoarelor de venit

preexistente sub forma diferitelor tipuri de proprietate otomană, integrarea în clasa

askeri

(militară) prin încorporarea categoriilor creştine şi prin asimilarea imediată

sau treptată pe calea convertirii la Islam şi, în cele din urmă, consolidarea ocupaţiei

otomane prin implantarea grupurilor islamizate de origine turcică şi balcanică în

centrele urbane şi zonele rurale.

Se arată cum organizarea administrativ-militară a asigurat integrarea în

Imperiul Otoman a teritoriilor cucerite în 1552 la sud şi la nord de Timişoara, adică

de la linia Dunării şi până la Valea Mureşului şi dincolo de aceasta, care au fost

împărţite în

sandjakuri

şi însumate apoi într-o provincie otomană de sine stătătoare,

7

PREFAŢĂ

ISTORIA BANATULUI ÎNTR-O NOUĂ ABORDARE

Cercetările legate de interferenţele româno-otomane – în ciuda unei anumite

tradiţii şi a unor şcoli create în marile centre academice de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj –

sunt departe de a-şi fi epuizat materia. Deceniile comuniste, prin izolarea impusă

de dictatură, au determinat în multe privinţe un recul faţă de tradiţia interbelică,

mai ales datorită imposibilităţii accesului la arhivele din Turcia. Cu toate acestea,

tradiţia nu s-a întrerupt, iar între promotorii săi cei mai valoroşi s-a aflat doamna

doctor Cristina Feneşan. Monografia

Istoria Banatului – Vilayetul Timişoara

(

1552–1716

) este rezultatul unei cercetări îndelungate şi laborioase, care a impus

abordări pluri- şi interdisciplinare de administraţie, drept, religie, geografie,

demografie, geografie istorică şi literatură. Autoarea şi-a propus şi a reuşit din plin

să acopere o lacună a istoriografiei române prin abordarea unor domenii şi

discipline conexe, întemeindu-şi cercetarea pe analiza şi prelucrarea sistematică a

unui vast material documentar inedit şi edit, aflat în arhivele şi bibliotecile din ţară

şi de peste hotare.

Efortul autoarei, specialistă de prim ordin a domeniului, s-a îndreptat spre

reconstituirea fenomenelor istorice: cucerire, organizare administrativ-militară,

administrativ-fiscală şi judecătorească, integrate peisajului antropologico-geografic

din Banat, precum şi spre rolul jucat de Islam din punctul de vedere al implantării

sale în Banat şi al culturii otomane din vilayetul Timişoara. De aceea, atenţia

cercetătoarei s-a îndreptat, în primul rând, spre aspectele şi momentele esenţiale

pentru instaurarea stăpânirii otomane şi transformarea Banatului într-o provincie

militară de graniţă cu toate obligaţiile şi servituţile sale. Se vede cum cucerirea

efectivă a Banatului, însoţită de instaurarea nemijlocită a controlului otoman, a

coincis deopotrivă cu alcătuirea unui sistem eficient de apărare şi cu aplicarea

metodelor clasice de integrare în Imperiul Otoman. Conform modelului de cucerire

otomană, se scot în evidenţă metodele clasice utilizate de cuceritor, care au constat

din recensământul fiscal (

tahrir-ivilayet

) al Banatului, islamizarea obligaţiilor

economico-fiscale şi a practicilor fiscale în cadrul promulgării cărţilor de lege

(

kanunname

), redistribuirea proprietăţilor de pământ şi a izvoarelor de venit

preexistente sub forma diferitelor tipuri de proprietate otomană, integrarea în clasa

askeri

(militară) prin încorporarea categoriilor creştine şi prin asimilarea imediată

sau treptată pe calea convertirii la Islam şi, în cele din urmă, consolidarea ocupaţiei

otomane prin implantarea grupurilor islamizate de origine turcică şi balcanică în

centrele urbane şi zonele rurale.

Se arată cum organizarea administrativ-militară a asigurat integrarea în

Imperiul Otoman a teritoriilor cucerite în 1552 la sud şi la nord de Timişoara, adică

de la linia Dunării şi până la Valea Mureşului şi dincolo de aceasta, care au fost

împărţite în

sandjakuri

şi însumate apoi într-o provincie otomană de sine stătătoare,

PREFAŢĂ

ISTORIA BANATULUI NTR-O NOUĂ ABORDARE

m e

n

adiţia inter

ui

st

om iulu a î r a

iz adm r t v- i i

administrativ-fiscală şi judecă

gi

s

a t şi al culturii otomane din vilay l i iş ar

c

cercetătoa

n

pentru instaurarea

ni i

r

pr

c

r ea

e e

co

i

o ă, se sco videnţă metodele clasice ut

(

tahrir-ivilayet

) al Ba

economico-fiscal

ul

ţilor de leg

m t şi a izv arelo d

preexistente sub form

askeri

(militară) prin

sau treptată pe calea c

otomane prin implantarea grupu ilor islamizate

r

şi lca

centrele urbane ş zonele rura

Se arată cum

Imperiul Otoman a t

i

r d m

e s a

a f

împărţite în

sandjakuri

şi însumate apoi într-o pr vi cie oto ă e

stătătoar

Cercetările legate de i terferenţele româno-otomane – în ciuda une anumite

tradiţii şi a unor şcoli cr ate în maril centr acad mice de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj –

sunt departe de a-şi fi epuizat materia. Deceniile comuniste, prin izolarea impusă de

dictatură, au determinat în multe privinţe un recul faţă de tradiţia interbelică, mai ales

d tor tă imposibilităţii accesului la arhivele din Turcia. Cu toate acestea, tradiţia u

s-a întrerupt, iar între promotorii săi cei mai valoroşi s-a aflat doamna doctor Cristin

Feneşan. Monografia

Istoria Banatului Otoman

ste rezultatul unei c rcetări îndelun-

gate şi laborioase, care a impus abordări pluri- şi interdisciplinare de administ ţ

drept, el gie, geografie, demografi , geografie istorică şi literatură. A toarea şi-a

propus şi a reuşit di plin să ac pere o lacună a istoriografiei române prin abordarea

unor domenii şi disciplin conexe, întemeindu-şi cercetarea pe analiz şi prelucrare

sistem tică unui vast materi l documentar inedi şi edit, af at în arh vele şi bibliote-

cile din ţară şi de peste hotare.