Background Image
Previous Page  12 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 12 / 530 Next Page
Page Background

11

I. INTRODUCERE

CADRUL GEOGRAFIC

Se acceptă, în general, în literatura de specialitate românească faptul, că deja

în timpul împăratului Traian (98–117) sistemul de apărare al provinciei Dacia era

constituit în elementele sale fundamentale, adică: frontiere, liniile principale de

fortificaţii, căi de comunicaţie

1

.

Teritoriul cucerit al Banatului antic era delimitat practic de trei râuri: Tisa,

Dunăre, Mureş.

Tisa

prin cursul său sinuos avea înspre est, o zonă întinsă de mlaştini, care

a existat până în secolul al XVIII-lea, când ocupaţia austriacă a întreprins mari

amenajări de asanare. Prezenţa mlaştinilor era cunoscută încă din antichitate.

La mijlocul secolului IV, Ammianus Marcellinus, cu ocazia unor evenimente

petrecute la nord de Dunăre, undeva în sudul Banatului oferă o imagine extrem de

plastică şi de exactă în acelaşi timp, pentru terenul aflat la est de râul Tisa: „...

Căci

Parthiscus străbate de-a curmezişul acest teritoriu şi se varsă în Istru. Cum e un

râu care curge repede, scăldând întinderi lungi şi late şi închizându-le aproape de

vărsare împreună cu albia Danubiului ca într-un adăpost, apăra pe locuitori de

atacurile romanilor, ferindu-i totodată şi de incursiunile barbare. În mare parte,

pământul este aici umed şi expus

revărsărilor celor două ape, mlăştinos şi acoperit

de sălcii. Pe lângă acestea şi fluviul a împărţit pământul, făcând o insulă aproape

de gura râului Parthiscus...

2

.

Probabil că în secolul II, situaţia era similară şi existenţa acestei fâşii

mlăştinoase de teren era cunoscută, ca atare. Pătrunderea oricărui duşman peste

Tisa înspre est în acest sector era posibilă, lucru menţionat de izvorul antic câteva

secole mai târziu. Zona mlăştinoasă neagreată din punctul de vedere al condiţiilor

de mediu era cunoscută ca fiind locuită în epoca romană târzie de comunităţi ale

băştinaşilor, ceea ce face posibilă ipoteza existenţei lor încă din timpul Provinciei.

Ca atare, apare firesc ca în acest areal romani să fi introdus un sistem de supra-

veghere atentă şi de control asupra aşezărilor care se vor fi aflat aici în momentul

cuceririi romane. Cercetările arheologice efectuate de arheologii sârbi (având în

vedere faptul că această porţiune face parte din Serbia de astăzi) în acest sens nu

sunt cunoscute.

Nu avem indicii ferme asupra faptului dacă aici s-a impus imediat controlul

roman sau nu. Indiferent de această situaţie, pornind de la Dunăre, Tisa era un râu

navigabil şi permitea accesul spre nord şi implicit spre Mureş, asigurând intrarea în

1

Gudea 1997, p. 7.

2

Amm. Marcellinus

, XVII, 13, 2.